Demult demult, în jurul plasarii actuale a satului Viisoara erau asezate alte doua satucuri, Armasu si  La Iaz. Aceste doua localitati, ramase în cîmp, desigur, fara nici un fel de semne asa se numesc si azi. Aceste doua satucuri existau chiar atunci cînd pe teritoriul tarii cutrierau barbarii, jefuind si omorînd. Oamenii cînd auzeau de navala barbarilor fugeau care si încotro, pentru asi salva viata. Armasul era asezat chiar pe malul Prutului iar La Iaz era plasat mult mai departe si probabil erau unite cu un parau, care curgea probabil de La Iaz spre Prut, astazi acest parau nu mai este dar s-a pastrat albia acestuia. Fiind vecine aceste sate se nemaluiau. Navalele se petreceau ani la rînd dar mai ales la sarbatori, cînd se pregateau bucate multe si gustoase. Barbarii veneau calare pe cai, mascati. La o asemenea navala, în satul Armasu, o batrînica bolnava, zacînd pe cuptor, n-a putut fugi si nici sa se ascunda, a avut noroc si n-a fost gasita de barbari. Mare le-a fost mirarea celor întorsi cînd au gasit batrînica teafara, dar si mai mare le-a fost mirarea cînd au aflat ca barbarii care îi jefuiau erau din satul vecin, rudele si prietenii lor, care erau mai betegi parca, si mai putini la numar. Atunci , chipurile, armasenii s-au înarmat care si cu ce au putut si au pornit-o spre vecini. Si înca mai mare le-a fost jignirea cînd au si gasit cele furate, si rafuiala a fost crunta, au fost distrusi complet. Se zice ca cei care au mai ramas s-au retras si ei în Armasu astfel sa pus capat barbarismului din regiune. 

 Cu timpul Armasul sa numit Draguseni, care pentru prima data este mentionat documentar în anul 1457 pe vremea lui Stefan cel Mare   

A mai trecut multa vreme mai precis în anul 1872 sat s-a iscat o boala molipsitoare care cosea totul de la olalta. Oamenii au înteles repede ca n-are rostul sa mai ramîna în sat. Cel  mai apropiat loc care s-a dovedit a fi mai putin periculos erau colibele si bordeele de la cîmp unde se aflau viile (giile) satenilor, pe mosia Pîrcalabului  Pasuta, care a permis înfiintarea satului. 

                Cine s-a mutat cu traiul la vie (gie) acela a si scapat. Astfel a aparut localitatea Viisoara de la Vie (Gie). În satele învecinate pîna în prezent se foloseste expresia, „ma duc la Gia” … 

Cu parere de rau o parte de  viisoreni nu s-au putut împaca cu boierul Pasuta la care si lucrau mosiile. 

Neîntelegerea  aceasta a mers ani la rînd, cînd  într-o buna zi în ziua lui Iurie, o buna parte a locuitorilor,  s-iau strîns averea au încarcat-o în care si au plecat în josul Prutului, în cautarea unui trai mai bun. Coborînd în josul Prutului , ei au gasit un alt boier care l-ea permis sa se aseze cu traiul pe mosia sa. Asezînduse la  locul nou fiind din Viisoara noii locuitori au înfiintat un sat nou Viisoara, care în prezent se afla  în raionul Glodeni. Acest lucru se adevereste si prin asemanarea numelor de familie – Nimerenco, Gurau (Gurau), Gorodenco…